Bitcoin vs Inteligența Artificială #1: Despre guvernele care vor reglementa sau interzice Bitcoin

Când i-am cerut programului de inteligență artificială ChatGPT să îmi ofere o listă cu 10 dintre cele mai mari amenințări la adresa proiectului Bitcoin, pe prima poziție am găsit reglementările guvernamentale. Conform tezei susținute de IA, extinderea adopției de Bitcoin poate fi îngrădită cel mai tare de guverne care impun restricții la acces sau chiar interzic total această formă de bani.

La prima vedere, aceste preocupări par legitime. Dar oricine posedă o înțelegere de bază a felului cum funcționează confidențialitatea pe internet și Bitcoin, va realiza rapid că doar afacerile reglementate de guvern care facilitează achiziția și vânzarea de bitcoin sunt cu adevărat afectate. Iar aici vorbim despre o rețea globală de calculatoare prin care se generează și securizează o formă virtuală de bani, nu despre companii care intermediază accesul.

Guvernele pot închide Coinbase, Binance, eToro, Kraken, Bitfinex și oricare altă afacere care funcționează sub propria jurisdicție. De asemenea, pot pedepsi sever persoanele care utilizează astfel de servicii, închizându-le conturile bancare și scăzându-le scorurile de credit social până în punctul unde multe dintre libertățile lor dispar. Dar acestea sunt toate probleme ce țin de contract social și de relația dintre guvernanți și guvernați, care nu au nimic de-a face cu rețeaua Bitcoin.

În majoritatea țărilor din lume, guvernul nu-i poate interzice unui cetățean să dețină un calculator personal, să acceseze internetul și să ruleze software open source (programe care au codul sursă disponibil pentru a fi copiat, modificat și redistribuit gratuit – așa cum sunt Linux, Bitcoin, Libre Office, VLC, OBS și Firefox). Iar în constituțiile care oferă și protejează libertatea individuală, codul informatic este considerat o formă de liberă expresie… în timp accesul la informații este un drept fundamental al omului.

Sigur, pot fi puse în aplicare interdicții specifice pentru a interzice utilizarea software-ului Bitcoin – dar până și în situațiile unde obținerea codului sursă devine imposibilă, programul poate fi rescris de la zero într-un alt limbaj de programare și sub un alt nume. Va funcționa atât timp cât respectă aceleași reguli de bază pe care rețeaua le impune asupra participanților – cele care țin de politică monetară și specificații tehnice pentru mineri și noduri. Dacă interdicția capătă proporții extinse și se aplică asupra conexiunii de internet pentru a bloca accesul la site-urile și căile de comunicare digitală asociate cu Bitcoin, atunci se pot folosi în continuare tehnologii de anonimizare a identității precum Tor (alegerea ambasadelor, a departamentelor de stat din SUA și a jurnaliștilor care fac schimb de informații cu grad mare de risc), Nym (un protocol de amestecare a datelor pentru a rupe legătura dintre emițător și receptor) și VPN-uri (servicii care permit “mascarea” identității prin conectarea la un calculator comun, care devine paravan pentru activitatea tuturor celor conectați).

Chiar și în absența accesului la internet, în ultimii ani s-au făcut progrese semnificative în domeniul transmiterii de comunicații prin intermediul antenelor parabolice și al sateliților de telecomunicații. În prezent, compania canadiană Blockstream folosește un satelit închiriat pentru a propaga informații despre cele mai recente tranzacții Bitcoin. Oricine achiziționează sau construiește o antenă parabolică (utilizată frecvent pentru a obține acces la canale de televiziune din străinătate) poate obține date despre rețeaua Bitcoin fără a avea nevoie de acces la internet. În viitor, ne putem imagina și scenarii în care aceste antene sunt instalate la distanțe rezonabile pentru a acționa ca o copie de rezervă permanentă pentru infrastructura internet de altfel fragilă. Și dacă toate aceste planuri eșuează, există și cercetări în curs despre propagarea tranzacțiilor Bitcoin prin semnale radio cu unde scurte – aceeași tehnologie care era utilizată în timpul Războiului Rece pentru a trimite propagandă peste granițele naționale, acum adaptată pentru Bitcoin.

Pe de altă parte, ar trebui să fim conștienți că Bitcoin va muri în momentul când oamenii încetează să-l folosească. În sine și prin sine, nicio tehnologie nu are sens. Indivizii care aleg să folosească tehnologia respectivă sunt cei care proiectează scopuri și obiective în direcția ei, cu scopul de a satisface anumite nevoi personale. În consecință, proiectul Bitcoin ar putea să se sfârșească dacă oamenii ar deveni apatici în ceea ce privește existența și utilitatea lui. Iar guvernele cel mai probabil ar putea să îi pună capăt dacă ar identifica o modalitate de a induce această nepăsare. Bitcoin nu poate avea succes în lipsa unor utilizatori motivați ideologic de protejarea propriilor libertăți și preocupați permanent de reducerea intervenției statului în viața cetățeanului.

Cu toate acestea, Bitcoin va avea succes în ciuda tuturor presiunilor politice și a interdicțiilor. Atât timp cât ne raportăm la o lume imperfectă unde oamenii sunt conduși de politicieni cu tendințe totalitare care vor să monitorizeze fiecare mișcare a fiecărui individ, cererea pentru Bitcoin va continua să crească. Pentru că vorbim despre o tehnologie care oferă libertate de tranzacționare și un refugiu împotriva confiscării averilor și economiilor – o adevărată pârghie împotriva tendințelor autoritare și o invenție la care înaintașii noștri puteau doar să viseze în momentele când războaiele și venirea comunismului le-au ruinat eforturile de o viață.

Dar să revenim la teoria jocului în ceea ce privește interdicțiile guvernamentale: dacă guvernele s-ar coordona pentru a interzice afacerile care tranzacționează cu bitcoin (inclusiv comercianții care efectuează operațiuni de schimb valutar), atunci procesul de descoperire de preț ar fi afectat. O astfel de situație generează dificultăți în stabilirea prețurilor bunurilor și serviciilor. Prin urmare, la nivel local sau regional va trebui să se stabilească un sistem de raportare la dinamica dintre cerere și ofertă. Poate că 1 bitcoin va fi mai greu de evaluat în moneda guvernamentală din teritoriu, dar oamenii pot calcula prețul orelor de muncă și al mărfurilor în funcție de cantitatea totală de bitcoin pe care o au la dispoziție.

Dacă un guvern interzice Bitcoin, atunci încurajează indirect formarea de piețe negre aflate dincolo de controlul și influența autorităților. Până la urmă, software-ul este open source și nimeni nu poate opri utilizatorii să distribuie și să reproducă chiar de la zero toate elementele necesare pentru a interacționa cu rețeaua Bitcoin. Din punct de vedere strategic, este mai bine pentru guvern să faciliteze adoptarea Bitcoin într-un mediu pe care îl poate controla. Colectarea informațiilor despre utilizatori prin companii private înregistrate pe teritoriul statului ajută și la colectarea de taxe și impozite. De asemenea, aparența (mai mult sau mai puțin susținută de fapte concrete) unui grad ceva mai ridicat de libertate va face ca regimul să pară mai blând și permisiv în ochii cetățenilor – consolidând astfel legitimitatea sistemului politic și reducând probabilitatea unei lovituri de stat.

Cu toate acestea, exemplul prezentat este prea larg. Există două cazuri extreme în care interzicerea Bitcoin are sens din perspectiva guvernului: când hegemonia monedei oficiale este amenințată (așa cum este cazul Statelor Unite ale Americii) și când capacitatea de a controla finanțele țării în timp de criză devine grav subminată de existența unei alternative care-i determină pe cetățeni să opteze să pentru ea (așa cum s-a întâmplat recent în Nigeria și Argentina).

Trebuie să avem în vedere și perspectiva de diplomație culturală: în primul exemplu de mai sus, ne referim la prima democrație modernă din lume. În Statele Unite ale Americii, guvernul face eforturi conștiente pentru a exporta în întreaga lume concepte precum drepturi universale ale omului, stat de drept și libertăți civile. Dacă SUA ar decide să încalce în mod arbitrar prevederi din propria constituție ce vizează libera exprimare, dreptul de asociere și sacralitatea proprietății private, atunci influența acestui imperiu în lume s-ar putea diminua în favoarea unor state aflate în competiție (precum China și Federația Rusă).

În cazul Nigeriei, interzicerea Bitcoin pare să aibă ceva mai mult sens. Dacă scopul guvernului este acela de a-și ține în frâu politica monetară modelând comportamentul economic al cetățenilor în direcția redobândirii încrederii în moneda națională, atunci eliminarea Bitcoin din peisaj poate lăsa impresia de raționalitate. În fond, inflația generată prin multiplicarea masei monetare are sens doar dacă există o cerere reală și proporțională pentru bani. Astfel, orice formă de bani care oferă o portiță de scăpare din hegemonia sistemului guvernamental trebuie să fie zdrobită de cei care doresc să rămână la putere.

Cu toate acestea, ar trebui să fie în interesul guvernului Nigeriei și să facă parte din economia globală pentru a putea primi fluxuri de capital străin. Ba chiar aș putea argumenta că participarea pe piețe externe este o prioritate mai mare decât protecționismul autoritar de moment. Pentru că pentru mii (dacă nu milioane) de liber profesioniști vor primi oportunitatea de a lucra de la distanță și de a fi plătiți într-o formă mai bună de bani – care, desigur, urmează a fi schimbată în moneda locală pentru a cumpăra mâncare și pentru a plăti cheltuielile zilnice.

În plină criză, cetățenii nigerieni au ajuns oricum să folosească bitcoin. Dar în loc să realizeze schimbul valutar în locuri reglementate, de unde statul ar fi putut să încaseze bani, s-au creat piețe paralele care au eliminat din plan moneda națională. Cetățenii au început să își vândă produsele și serviciile direct în bitcoin, iar cererea pentru această formă digitală și non-guvernamentală de bani a crescut atât de tare încât prețul în naire nigeriene pentru 1 BTC a ajuns să fie cu câteva procente mai mare decât echivalentul zilei în dolari americani. Prin urmare, chiar dacă politicile băncilor centrale sugerează uneori că o interdicție strictă asupra Bitcoin este măsura cea mai bună pe termen mediu sau scurt, dinamica economică a cererii și a ofertei demonstrează exact opusul.

Este mai bine pentru națiunile în curs de dezvoltare, precum Nigeria, să le permită tinerilor să folosească Bitcoin. În caz contrar, Bitcoin devine calul troian pentru trage după sine libertatea tranzacțiilor și rezistența la cenzura guvernamentală. Iar combinația dintre aceste două elemente poate genera colapsul băncilor centrale și al monedelor pe care le emit și gestionează.

Din punct de vedere geopolitic, Bitcoin este un instrument de șantaj. Statele naționale se află permanent sub amenințarea că, dacă nu îi permit să existe, vecinii lor o vor face – și, în consecință, aceste națiuni vor absorbi cantități mai mari de capital care vor avea un efect pozitiv asupra economiei locale. Cu toate acestea, există și amenințarea unei mase critice de oameni care începe să utilizeze Bitcoin și ajunge să submineze baza monetară pe care se bazează întreaga economie cu bani fiduciari. De aceea, multe guverne au decis să fie mai permisive în ceea ce privește Bitcoin – astfel încât să nu fie în urma competiției, dar să își păstreze totuși controlul asupra economiei naționale.

De asemenea, ar fi mai multe de spus despre alianțe regionale de state, federații transnaționale cu scop comercial și confederații continentale. Per ansamblu, aceste forme de guvernământ colaborativ sunt predispuse să urmeze politici comune care vizează un scop general. Dacă astfel de organizații internaționale decid că Bitcoin devine o amenințare semnificativă, atunci vor găsi modalități de a interzice, sancționa, sau cel puțin îngreuna accesul. Există totuși doi factori care transformă această ipoteză într-o acțiune greu de coordonat la nivel mai mare:

– în primul rând, chiar și membrii aceleiași federații, confederații sau alianțe se află în competiție directă din punct de vedere economic. Natura nu oferă egalitate perfectă în ceea ce privește distribuția resurselor, iar națiunile mai puțin dezvoltate nu vor putea renunța atât de ușor la mijloacele care le pot aduce influx de capital extern. Pentru ca astfel de decizii de stopare a potențialului de dezvoltare economică să fie luate, este necesar ca națiunile mai dezvoltate care fac parte din aceeași organizație să facă anumite concesii compensatorii. Iar astfel de măsuri nu sunt sustenabile pe termen lung și conduc inevitabil către nemulțumiri, conflicte și schimbări politice;

– în al doilea rând, nu există organizație internațională care să includă toate națiunile și teritoriile suverane de pe planetă. Palestina, Kosovo, Taiwan, Hong Kong și Sahara de Vest sunt doar cinci dintre țările care nu sunt membre în Organizația Națiunilor Unite (ONU). Cât timp una singură dintre ele își păstrează un statut neutru în raport cu politicile globaliste ale comunității internaționale (un scenariu plauzibil doar pentru că unele dintre aceste teritorii reprezintă paradisuri fiscale pentru elitele financiare și politice ale lumii), Bitcoin va continua să funcționeze nestingherit. Iar faptul că Bitcoin are puterea de a aduce influx de investiții într-o anumită țară va avea cel mai des efectul de a încuraja vecinii să ia măsuri care să le permită și lor să beneficieze de prosperitatea adusă de această nouă formă de bani.

Momentul cel mai bun pentru a interzice Bitcoin a fost în primii ani de existență ai rețelei (2009-2013). Înainte ca o masă critică de utilizatori să descopere virtutea gestionării propriilor fonduri în urma falimentului Mt. Gox, înainte ca operatorii individuali de noduri de Bitcoin să se opună cu succes schimbărilor tehnice promovate de anumite afaceri influente în 2017 și înainte ca minerii să plece din China pentru a-și extinde rezistența la cenzură guvernamentală în anul 2021.

Toate exemplele de mai sus dovedesc faptul că rețeaua Bitcoin și utilizatorii ei au capacitatea de a rezista la presiuni guvernamentale și private. Nu s-au lăsat descurajați de falimentul unor bănci, nu au capitulat în fața unor corporații care aduceau influx de miliarde de dolari și au dat dovadă de rezistență la amenințări geopolitice în ceea ce privește rularea operațiunilor de minat. Iar în acest moment, Bitcoin chiar este un fenomen financiar global. A schimbat viețile a milioane de oameni până în punctul în care acești indivizi sunt dispuși să apere buna funcționare a rețelei

În cele din urmă, Bitcoin este o monedă non-guvernamentală care nu recunoaște granițe și a fost creată în principal pentru a oferi o formă de libertate tranzacțională. Timpul va spune dacă va reuși sau va eșua în fața tuturor acestor provocări. Iar acum că Bitcoin există și funcționează ca o alternativă la sistemul financiar național și global, guvernele și băncile centrale au parte de genul de concurență care ar trebui să le încurajeze să fie mai corecte și transparente: dacă vor cu adevărat ca monedele lor naționale să funcționeze pe termen lung și să aibă valoarea recunoscută de către cetățeni, atunci vor trebui să producă mai puțină inflație, să reducă din eficiențele din sistem și să gestioneze mai responsabil banii pe care îi colectează prin taxe și impozite. În caz contrar, cetățenii pot opta să clădească piețe piețe paralele pentru bunuri și servicii unde singura monedă acceptată este bitcoin.

Așa cum dictează sistemul de consens introdus de Satoshi Nakamoto prin Bitcoin, este mai rațional din punct de vedere economic să participi la buna funcționare a sistemului decât să încerci să îl ataci. Guvernele nu sunt nici ele scutite de această axiomă – din același motiv, mijloacele lor de atac se rezumă în principal la discurs politic de descurajare (care se extinde și asupra programelor de inteligență artificială) succedat de politici oarecum neutre. Programul de inteligență artificială ChatGPT contribuie și el la răspândirea dezinformărilor și nu pot decât să mă bucur că am reușit să descriu mai multe nuanțe în contextul descris. Este relativ simplu să promovezi un proiect legislativ și să convingi o adunare de legiuitori să îl voteze, dar este aproape imposibil să îl pui în aplicare. Mai ales în cazul Bitcoin.